Acasă » BLOG » Poftim la hram!

*pentru inscrierea la cursurile de turism organizate de Crrt Iasi completati formularele de mai sus

Galerie foto

dscn0257 dscn0258 dscn0261 dscn0262

NEWSLETTER

Pentru a te abona la newsletter-ul nostru, introdu adresa ta de email mai jos. Vei primi un email de confirmare!

Poftim la hram!

De când eram mică, așteptam cu nerăbdare să se facă vara. Venea vacanța și, da, era un motiv întemeiat de bucurie, așa cum e pentru toți copiii. Însă eu așteptam vara pentru că știam că , pe lângă vacanță, venea hramul.

Pe 20 iulie, în fiecare an de Sf. Ilie, la Botoșana, în județul Suceava, este hram. Hram și veselie, pentru că așa am fost obișnuită de când mă știu. E adevărat că niciodată nu eram încântată de zilele de dinaintea sărbătorii pentru că toată suflarea trebăluia. Mâncare și curățenie, acestea erau principalele activități. Treburi de femeie, cum spune tata tot timpul, zâmbind în colțul gurii pentru că el este scutit de orice fel de muncă zilele astea. Doar animalele și treaba câmpului, care se mai amână și ea la așa o zi mare de sărbătoare.

Bunica povestește tot timpul cum era hramul pe vremuri. Se făcea multă coptură, pâine, cozonaci și plăcinte, pentru că doar astea erau zilele însemnate în care puteai să mănânci asemenea bunătăți. „Eee, da’ce crezi, că era ca acuma, să mănânci pâine toată ziua-bună ziua? De hram, făceam în cuptor cât era ziua de mare, pentru că astea erau zilele: de hram , de Paști și de Crăciun”.  Mi se pare incredibil, dar interesant. Mai țin și eu minte când făceam pasca și cozonacii în cuptor, dar au trecut mulți ani de atunci.

Oricum, și acum ne pregătim temeinic. Facem sarmale și orez cu lapte, două feluri de mâncare nelipsite de pe masa la care se vor înfrupta hrămarii. Da, așteptăm hrămari. Nu la fel de mulți ca în trecut, când toți cumătrii și neamurile din satele învecinate veneau la hram la Botoșana. Dar, chiar dacă nu sunt la fel de numeroși, bunica pregătește și acum multă mâncare, pentru că, spune ea, nu se știe niciodată.

De dimineață e lege să mergem la biserică. Îmbrăcați în straie naționale, oamenii se adună la biserică, sărbătorindu-l cu credință și nădejde în Dumnezeu pe Sf.Ilie. El e cel care aduce ploile pe vreme de secetă și face ca grâile să se coacă mai bine atunci când e nevoie de căldură. Știe el ce-i mai bine pentru noi, așa spun tot timpul bătrânii satului. Și tocmai pentru că Cel de Sus are grijă de noi, există și sărbătorile lui  Sf.Ilie pe care le respectăm cu sfințenie. Pălia și Foca sunt sărbători de importanță mai mică în calendar, dar dacă nu vrei să te „pălești” sau să ai de-a face cu focul, așa cum au pățit unii care au lucrat în aceste zile, ții zilele așa cum se cuvine.

Pe vremuri, hora prelungită începea de după-masă și toată suflarea satului, de la tineret până la cei însurați și cu copii, era prezentă în centrul localității, unde fluierașul și vioara se întreceau în cântări. Și uite așa se petreceau până către noapte când începea balul, motivul fetelor tinere de a ieși pentru prima oară în sat și de a fi analizate cu atenție de privirile flăcăilor.

Lucrurile nu s-au schimbat acum, chiar dacă pare de necrezut. E adevărat că nu mai facem toată ziua în cuptor, dar mâncare multă încă se pregătește. Hrămarii nu mai sunt așa de mulți, dar încă îți mai trec pragul, iar la biserică mergem și acum îmbrăcați în straie naționale. Încă se mai organizează baluri, iar tineretul încă mai participă la petreceri la care muzica tradițională e la ea acasă.

Așa că, dacă vrei să vezi cum e la hram în Bucovina, nu-ți rămâne decât să poposești pe meleagurile noastre și să trăiești bucuria alături de noi. Pentru că bucovinenii îți spun cu drag: poftim la hram!

 

Articol de Firuța Slevoacă

Sursa foto: http://www.blogprinvizor.ro


6 comentarii

  1. M-as bucura mult sa se mentina toate aceste traditii atat de frumoase peste ani si sa nu cada in fata a ceea ce este doar comercial si a prostului gust.

  2. Mereu mi-a placut sa merg cu parintii la hram la bunici, la tara, sa ne adunam cu totii la masa si sa fim recunoscatori pentru tot ce avem. E un sentiment aparte ziua hramului, e sentimentul implinirii si fericirii, un sentiment ce il ai doar in mijlocul familiei si rudelor. Hramul trebuie pastrat si sa nu fie uitat deoarece este una din zilele din an in care te simti implinit alaturi de cei dragi tie.

  3. Si eu am trait in copilarie bucuria acestor momente… acum, cuprins de nostalgie, ma gandesc cum putem pastra si transmite mai departe urmasilor nostri datinile si obiceiurile din acesta parte a Bucovinei cea bogata si incarcata de istorie.

  4. Hramurile si tot ce inseamna sarbatorile locale reprezinta pentru unii amintiri, iar pentru altii prezent. In Bucovina inca se mai traieste asa si cred eu ca inca se va mai trai. Zona e deosebita, oamenii sunt gospodarii aceia despre care se vorbeste si in povesti, iar obiectivele exista. Monumente ale naturii, muzee, biserici vechi si, nu in ultimul rand, felul de a fi al oamenilor reprezinta un veritabil interes pentru turisti. Tot ceea ce trebuie facut este sa vorbim despre asta si sa ne facem auziti. Romania are cu ce se mandri. 🙂

  5. […] De când eram mică, așteptam cu nerăbdare să se facă vara. Venea vacanța și, da, era un motiv întemeiat de bucurie, așa cum e pentru toți copiii. Însă eu așteptam vara pentru că știam că , pe lângă vacanță, venea hramul. Pe 20 iulie, în fiecare an de Sf. Ilie, […] … Vezi continuare AICI. […]

Comentariile sunt închise.